Ștefan cel Mare: domnitorul, ctitorul și legenda
Ștefan cel Mare a domnit aproape o jumătate de secol, într-o epocă în care puțini domnitori rezistau câțiva ani pe tron. Bătăliile și mănăstirile lui au intrat în memoria colectivă a românilor.
Ștefan cel Mare a domnit în Moldova între 1457 și 1504. Cei 47 de ani de domnie au fost marcați de războaie cu Imperiul Otoman, Regatul Ungariei, Polonia și tătarii, dar și de o activitate de construcție fără egal în istoria Moldovei.
Victoria de la Vaslui
Cea mai cunoscută bătălie a sa a avut loc la 10 ianuarie 1475, la Podul Înalt, lângă Vaslui. Armata moldovenească, mult mai mică, a învins o armată otomană numeroasă, folosind ceața și terenul mlăștinos.
După această victorie, papa Sixt al IV-lea l-ar fi numit „atlet al lui Hristos” (athleta Christi).
Înfrângerea de la Războieni
În 1476, sultanul Mehmed al II-lea a condus personal o expediție în Moldova. La Războieni (Valea Albă), armata lui Ștefan a fost învinsă, dar otomanii nu au reușit să cucerească cetățile Moldovei și s-au retras.
Ctitorul
Tradiția spune că Ștefan ar fi ridicat câte o biserică după fiecare bătălie. Indiferent cât de exactă este această tradiție, numărul ctitoriilor sale este impresionant.
- Mănăstirea Putna, ctitorită în 1466, unde se află și mormântul domnitorului;
- Biserica Voroneț (1488), devenită celebră pentru frescele exterioare adăugate mai târziu. Despre ea am scris în articolul despre mănăstirile pictate din Bucovina;
- numeroase biserici în orașele și satele Moldovei.
De la domnitor la sfânt
În 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat. Astăzi, Ștefan este pomenit ca „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”.
Unde poți afla mai mult
Mănăstirea Putna are un muzeu cu obiecte din epoca lui Ștefan. La Iași, istoria Moldovei este prezentată în Palatul Culturii.
Surse și referințe
- Academia Română - Istoria românilor, vol. IV
- Mănăstirea Putna - istoric