Istorie1 min de citit

Unirea Principatelor din 1859 și reformele lui Cuza

În ianuarie 1859, două adunări diferite l-au ales pe același om. Printr-o soluție ingenioasă, Moldova și Țara Românească au pășit spre unire.

Palatul Culturii din Iași, cu turnul cu ceas, la apus
Iași, fosta capitală a Moldovei · Foto: Pexels

După Războiul Crimeii, marile puteri europene au discutat viitorul Principatelor Române. Ele au permis organizarea unor adunări care să exprime dorința populației, dar nu voiau o unire deplină.

Dubla alegere

Românii au găsit o soluție pe care tratatele nu o interziceau explicit:

  • pe 5 ianuarie 1859, la Iași, adunarea Moldovei l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza;
  • pe 24 ianuarie 1859, la București, adunarea Țării Românești l-a ales pe același Cuza.

Marile puteri au acceptat, până la urmă, faptul împlinit. În 1862, cele două guverne și adunări au fost unificate, iar statul a primit numele de România.

Reformele lui Cuza

Domnia lui Cuza a fost scurtă, dar a schimbat profund țara:

  • secularizarea averilor mănăstirești (1863), care a trecut în proprietatea statului o mare parte din pământurile mănăstirilor;
  • legea rurală (1864), prin care țăranii au primit pământ;
  • legea instrucțiunii publice (1864), care făcea învățământul primar obligatoriu și gratuit;
  • crearea unor instituții moderne, precum universitățile din Iași și București.
Stradă din centrul Bucureștiului cu clădiri istorice și copaci
Stradă istorică din centrul Bucureștiului · Foto: Pexels

Abdicarea

În februarie 1866, Cuza a fost obligat să abdice. În același an, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit domnitor. Povestea reședinței sale de la Sinaia o găsești în articolul despre Castelul Peleș.

„Hora Unirii”

Poezia lui Vasile Alecsandri, pusă pe muzică, a devenit imnul neoficial al Unirii. O auzi și astăzi în fiecare 24 ianuarie, inclusiv din turnul Palatului Culturii din Iași.

Pe aceeași temă

Unirea din 1859 a fost primul pas. Al doilea a venit în 1918.

Surse și referințe

  1. Academia Română - Istoria românilor, vol. VII
  2. Muzeul Unirii din Iași

Continuă lectura

Articole similare